Se întîmplă adesea că slujitorului Bisericii să i să se propună să fie NĂNAȘ de cununie, sau fin de botez. Fie nu au pe cine, fie doresc să fie anume un preot, fie sunt săraci, pentru un slujitor e cel mai important să le susțină dorința în calea legiferării duhovnicești. Este o obligație moral-religioasă, dacă vreți, iar partea materială aici nu contează, din puținul pe care îl ai, de acolo dai... Asta e și o MILOSTENIE adevărată.
Dar cel mai important este prilejul ca prin tine ei să se apropie mai mult de Biserică, precum și rudenia sufletească de care suntem responsabili pe vecie în fața lui Dumnezeu. Aici e tot sensul! Să-i sfătuiești pe calea mîntuirii și să le fii un bun arbitru-părinte în această cale pămîntească plină de spini. Altfel spus, vom răspunde înaintea Domnului nu dor pentru sine și copii, ci și pentru jerfa adusă membrilor familiei duhovnicești.
Diac. Ghenadie Valuța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu